Pentru a ajunge in varf trebuie sa stii sa lupti, sa inlaturi obstacole, sa calci in picioare si sa ramai imbatabil si rece. Si cu ce pret? Cand ajungi unde ti-ai dorit, pierzi farmecul luptei, pierzi acele scantei care se produc cand ai o reusita(spre acel plan maret), care se sting, inexistente intr-o inima cucerita de acea maretie.
Unde mai este spectacolul, unde mai este aventura? Acum, nimanui nu ii prea pasa ce se va intampla. Urmariti de sintagma "traiesc prezentul, pentru ca maine ar putea fi sfarsitul", ne luptam oricum pentru supravietuire in civilizatie . Daca oricum nu faci nimic in prezent, cum traiesti acel moment? Traiesti sentimente puternice? Faci o schimbare?
De obicei omul sta si lasa viata sa treaca pe langa, ca si cum ai scapa o scrisoare intr-un parau si o pierzi pentru totdeauna. Asa ar fi un moment. (nu ca eu fac multe in prezent:-??)
Si acea scrisoare? Ei bine, din parau ajunge in rau, din rau in fluviu, din fluviu in mare si din mare in ocean, ajungand din nou sa traiasca in viata altcuiva, care il poate lasa sa scape. Dar e posibil ca acel moment sa fi fost pretios, sa fie pretios sau va sa fie pretios candva si pentru cineva.
Poate scriu textul mai mult pentru mine, sa il citesc de fiecare data cand nu am ce face si sa incerc apoi sa fac ceva.
Deasemenea, scriu si pentru cei care se plictisesc si au nevoie sa isi consume "momentele".
Deci, ce incerc sa demosnstrez? Ca toate ideile si teoriile sunt intr-o continua schimbare, metamorfozate de timp, pierdute sau regasite in eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu