Cu plete de flori uscate,
Te-am iubit atât de mult
Şi-am ajuns cu minţi uitate.
Fără noapte, fără ploi,
Sufletu-mi mi se usucă,
Iar pe umerii mei goi
Vânturi reci mi se aruncă.
Nu-mi mai spune vorbe dulci
Cu venin ascuns in miere.
Ai reusit sa îmi aduci
Pierderi în gânduri efemere.
Dar eu te văd cu ochii trişti
Bogaţi în întuneric şi culori.
Şi nici n-ai încercat să rişti
Să zgârii ai realităţii zori.
Aşa se pierde o iubire,
Cu chip de zei bătrâni şi demni.
Şi nici măcar o amintire
În mintea mea n-o mai îndemni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu