She`s a vampire now

Bataile inimii se impleteau cu fiecare miscare spasmodica a pieptului. Pletele i s-au incurcat ambiguu din cauza vantului si a ploii. Rozul placut al obrajilor s-a scurs laolalta cu ce mai ramasese din curajul sau, lasand in urma o albeata infioratoare si morbida. Buzele ii erau vinetii, aproape la fel de vinete ca ale urmaritorului.

Auzea ura si frica tipandu-i in ureche cuvinte amestecate si fara sens. Nu stia ce avea de facut. A fugit pana acum, pana i-au amortit picioarele si si-a pierdut suflarea. Asta ii dicta instinctul. Sa fuga. Sa scape.

Sa lupte... un gand absurd! Dar intalnise atatea lucruri absurde! Ce mai conta acum in fata unui gand clar? Dar cum sa o faca?

Fulgerul ce parea a fi acelasi mereu lumina drumul plin de balti. Si-a dat seama ca statea in mijlocul acestuia, cu gleznele inecate in namol.

Zgomotul din jur era prea puternic. Prea multa forta in acea manifestare a naturii...Si tocmai acum? De ce?

De ce i se intampla asta? Furia fata de acea creatura ii mai sustinea inca muschii obositi. Se juca cu fiinta sa speriata. Urmarirea si secarea de putere a victimei o faceau mai puternica, mai incantata. Fericita.

Asa era si ea, o mica fiinta umana neinsemnata, in acea dimineata. Fericita, tacuta si timida, apartinand unui grup de prieteni prea galagios pentru ea, dar acceptabil.

Si a trebuit sa ii vada pe toti cazand rand pe rand, ca niste spice prea coapte, ce atrageau imediat ochii hamesiti.

Ea a fost neimportanta. Pana acum.

Unul din ei a vazut-o. I-a urmarit ochii speriati atintiti supra chipurilor cadaverice, prea socati de ceea ce vedeau ca sa priveasca in alta parte.

Prietenii ii erau morti. Si gandul acesta o bucura intr-un fel. A avut ocazia sa aiba ceva imposibil pentru ei. Mai mult timp... Si timpul era tot ce conta.

De ce sa mai fuga? Auzea in noaptea mult intunecata de furtuna picioarele lor ce paseau arogante in balti. Sunetul era atat de clar!

Era conjurata. Era sigura.

Un fel de rasuflare rece ii matura pletele ude si inghetate de pe ceafa.

De ce facea unul din ei asta? Ce insemna apropierea aceasta nelalocul ei? Stia ce ar fi urmat. Ar fi fost atacata brutal, fara mila. I-ar fi zdrobit trupul minion si s-ar fi saturat cu sangele ei ce s-ar fi amestecat cu apa de ploaia si pamantul mocirlos.

Dar? Si atunci, ideea ii incolti imediat in minte. A stiut ce vroiau, ce vroia mai ales el. Cel care ii va lua viata actuala, oferindu-i una noua.

Ultimul ei gand, inainte ca pielea sa ii fie insemnata de coltii albi si provocatori a fost: "Fara regrete."