Pe bicicleta si la drum!

Picioarele se misca intr-un ritm alert. Tendoanele se muleaza pe miscarile relaxate si fortate. Vant plin de racoare si urme de nori cenusii pe o patura gri-deschis - asta e ce simti si vezi prima oara cand incepi sa joci cu directiile aerului.

Mergi, mergi, mergi. Continui sa pedalezi mai repede, mai incet, ocolesti balti privite ca obstacole sau le scuturi oglinda proaspat asezata in inertie, bucurandu-te de apa ce iti stropeste hainele.

Pietrisul umed scartaie placut. Alaturi de fosnetul frunzelor, cu cate o bataie de aripi a unei pasari plutind pe fundalul cerului, cantecul iti mangaie urechile si iti linisteste mintea.

Pe nesimtite, ploaia incepe din nou sa cada, calma si blanda si plina de racoare. E binevenita pe epiderma dupa ce caldura te-a umplut complet.

Incepe sa-si grabeasca muzica. Dar nu te poti opri. Nu inca. Mai ai.

Si continui sa pedalezi.

E un sentiment sublim! Contopirea cu ploaia si cu dinamismul naturii iti da energie si fericire. Simti ca poti, ca nu e nevoie sa te opresti.

Rezisti pana la final. Dar nici nu era nevoie de rezistenta, sentimentul de curatire si de liniste inca persistand, dorind sa continui un drum care s-a finalizat.

Cel putin astazi.