Un chip pal şi dulce de mort,
Iubit, adorat de-un suflet sferic
Se trece ca un val distrus în port.
E blând, cu pleoape sidefii
Şi buze roşii, senzuale.
În vânt îi joacă plete arămii,
Toate fiind doar ale tale.
Ai cântat versuri sinistre
Cu lumina ştearsă din lună.
Ai vărsat lacrimi triste,
Ai suferit ca o nebună.
Ai recăpătat un trup de om
Şi-un zâmbet fad, pe chip uscat.
Cândva prins cu un laţ de-un pom,
Te ia în braţe, afectat.
Dar suflet? A rămas cumva?
În ochi, lumina nu trăieşte.
Mâncat de un regret privea
Fiinţa ta, ce el nu o iubeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu