El ii admira indiferenta, privind-o ca pe un copil care se credea matur. Ea l-ar fi urat cu toata puterea ei daca ar fi stiut acest gand. Pentru ea, nimeni nu-i era superior. Toti erau inferiori. Avea un comportament dur si calculat, si reusea chiar sa faca sa curga lacrimi, doar aruncand o privire sau rostind cateva simple cuvinte.
Pe toti ii speria, insa ii si fascina.
Doar el era diferit. El nu o privea ca pe o fiinta, ca pe o entitate cruda cu intentii ascunse. Pentru el era doar o alta persoana pe care o intalnea si pe care avea sansa de a o cerceta.
Se gandi sa deschida un subiect interesant printr-o remarca "intamplatoare":
-M-as putea uita la tine pentru o perioada indelungata.
Ea tresari. Uitase de prezenta de langa ea. Stinse tigara in scrumiera si ii replica:
-Ciudat. Marea majoritate a barbatilor imi spun ca m-ar putea privi o eternitate.
Ii observase provocarea din glas si nu accepta ca aceasta copila sa reuseasca sa il puna cu botul pe labe.
-Pentru ca ei au o gandire limitata. Nu inteleg ce spun.
-Vrei sa insinuezi ca cei care se gandesc la infinit au o minte limitata?ii spuse ironic, cu glasul putin ridicat si amuzat.
-Nu, nu. Cei care se gandesc la infinit sunt superiori. Cei care se folosesc de infinit sunt mediocri. Vrei sa iti explic?
-Te rog.
-Cei care iti spun sau le spun altor tinere fraza "te-as putea privi o eternitate" sunt niste adolescenti prinsi in lanturi de o dragoste naiva, care nu poate dura o eternitate. Sunt surprinsi de fals, iar cand adevarul li se dezvaluie, crede-ma ca nu mai sunt atat de draguti.
Ea il privea perplexa. "Cum indrazneste?", se gandi, de-a dreptul infuriata.
-Chiar barbati in toata firea mi-au marturist gandul acesta. De asemenea, au mai fost si alte fraze tandre si referitoare la eternitate din partea lor.
-Aaa! exclama el fara a fi surprins. Draga mea copila, aceia sunt barbati care nu au avut parte de acea dragoste naiva din adolescenta. Ei nu isi dau seama ce promisiune fac, nu isi dau seama cum arunca in vant cuvinte ce ar trebui oferite dragei lor, si nu unei necunoscute.
-Mi se pare ca vreti sa fiti crud. remarca ea, afectata.
-Nu, draga mea copila. Nu as putea fi crud. Adevarul este cel care te supara. Dar vei creste! Nu...Nu trebuie sa te ingrijorezi.
El se ridica usor de pe scaunul acoperit cu catifea rosie si se indrepta spre usa. Ea ramase privind tinta un punct inexistent, in trupul ei zvelt adunandu-se atatea senzatiii ca ii era frica ca daca se misca, izbucneau toate deodata.
In pragul usii el se opri, se intoarse spre acea tanara si ii spuse un adevar prea profun de inteles pentru mintea ei afectata:
-Esti doar o copila.
Apoi pleca, inchizand o data cu acea usa inca un suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu