Sa nu uit!

Mi-au venit deodata mai multe idei pentru scurte povestioare cat de cat amuzante si ciudate:D

Cum azi nu imi vine sa scriu si cum trebuie sa imi aranjez putin gandurile pe rafturile din capul meu, am hotarat sa-mi pun aici niste idei, ca sa stiti macar la ce sa va asteptati.:D

1. Rocky misses the tree (as vrea sa fie o serie de povestioare)

2. Sammy, broscuta si Mickey, soricelul (astea-s personajele, inspirate de un prieten temporar de pe dA -ii multumesc dupa ce scriu aceasta..idee)

3. O poveste cu cartofi (poate va ganditi ca ii voi personifica:)) -Tot ce e posibil)

4. Mai gasesc eu ( o,da! poate scriu ceva cu titlul asta)

Mult noroc pentru a supravietui acestei veri si nu calcati iarba!:)

Today

Azi mi-am gasit optimismul dupa ce am facut curat si dupa ce am citit cateva pagini:D

Intotdeauna vor exista oameni mai buni, mai rai, mai nebuni, dar toti aducem o contributie cumva. Doar daca saluti pe cineva poate ii faci ziua mai buna. Daca lasi un comentariul pe blogul nu prea vizitat al unei persoane(eu:))) ii faci ziua mai una. Daca tipi la cineva, poate il superi si nu mai repeta greseala:D Si daca esti tu insuti/insati in jurul unor persoane mai timide spargi gheata si le faci...Surpriza! Ziua mai buna.

In orice caz, e mereu mai bine sa-ti gasesti bucuria in jurul unor lucruri care iti par neinsemnate.

Eu acum trebuie sa-mi gasesc inspiratia de a mai scrie povesti:D...sau idei mai bine dezvoltate si mai pe intelesul tuturor.

Ar trebui sa ies din casa, sa mai fac o plimbare. Dar am o groaza de soarele asta:)) Poate nu e chiar normal, dar e greu sa ma scoti din casa cand temperatura mi se pare foarte exagerata.

Biata de mine...Si eu vroiam sa merg prin Africa:))

Dar va veni si ziua respectiva si atunci voi invinge caldura!!!>:)

Acoperiti-va capul cand iesiti pe strada, consumati multe lichide(apaaaa) si luati o inghetata!

O, vara...

Nu va treziti cateodata cu sentimentul acela ca nu te integrezi nicaieri, ca prietenii pe care ii credeai "adevarati" sunt defapt 'falsi"?

Ei bine, probabil e doar o perioada a adolescentei. Dar mi se intampla des in ultima vreme, asa ca daca are cineva un termen exact cand inceteaza, ma poate anunta:))

Vacanta mi se pare plictisitoare, dar cand ma gandesc ca daca stau sa-mi plang de mila si pierd timpul, nu o sa fie mai bine. Asa ca incerc sa gasesc lucruri cat de cat interesante de facut. Singura problema e cu soarele asta. Stiu ca au fost ploi si inundatii si frig si am avut de multe ori impresia ca soarele nu mai vine inapoi...dar cand il revad, il simt ca ma arde doar pe mine! Vad oameni pe strada atat de relaxati incat ma intreb "ce au astia in plus fata de mine? un frigider interior?".

Da... Caldura asta e groaznica. Dar presupun ca asta inseamna vara:))

Poate e ceva intentionat totusi. Soarele incearca sa te dezbrace de tot, sa utilizezi multa apa... Sa mananci inghetata. Exact ca o mare corporatie:))

In orice caz, sper ca va merge bine si vacanata frumoasa in continuare.:)

Shut up and smile

Baietii intelepti de la Bowling for Soup :"All we need is some ice-cream and a hug."

Cat adevar!!! Intotdeauna e mai bine cu o inghetata, iar o imbratisare e perfecta in orice moment:D

Deci uitati-va grijile pentru cateva momente si bucurati-va! Viata zboara prea repede in ultimul timp si mor multi.Asa ca, fiecare secunda conteaza! Asa ca faceti ca urmatoarea persoana si gasiti in colturile imaginatiei timp pentru cele mai nastrusnice idei:)

La multi, muulti, muuulti, muuuulti, muuuuulti ani!

Pentru cea mai frumoasa fiinta pe care am intalnit-o in 8 ani de zile:)

La multi ani si tot ce-ti doresti, pe acolo fiind inclus si un tort pe care sa-l imparti cu mine.:D

Trebuie sa dai de baut azi si sa te distrezi obligatoriu. Daca te superi strici traditia, si stii ce se intampla cu cei care strica traditia, nu?

...Nu-mi vine nimic in minte, dar presupun ca e ceva rau:))

La multi ani din nou si te puuuup dulce!:*

P.S: Daca ai observat, "u"-urile din titlul postarii sunt exact 15.

Hong, elefantul pictor

Incredibil, nu-i asa?

Poate ca multe persoane s-ar fi asteptat la alt animal, probabil la o pisica sau la un catel caruia sa ii atribuie aceasta denumire. Probabil din cauza familiarizarii cu acestea.

Dar ar fi incredibil de complicat pentru majoritatea mamiferelor sa-si "etaleze" un asemenea talent. Singura exceptie fiind, desigur, elefantul. Acesta se ajuta de trompa sa, in care 40.000 de muschi lucreaza fara oboseala si in aceasta activitate creativa, pictatul.

Varful trompei se comporta ca o mana cu degete, activitatile umane practicabile la nivelul membrelor superioare avand reusita gratie degetului opozabil pe care il prezinta atat fiintele umane, cat si primatele.

Hong este considrat cel mai talentat elefant din lume, talentul sau fiind recunoscut de critici de arta si alti artisti la o expozitie in Londra.

Ceea ce invitatii nu au stiut la inceput a fost faptul ca lucrarile nu au fost facute de un elefant, ci de un om. Surprinderea i-a lasat cu adevarat "tablou", dar nu intr-atat incat sa nu-l felicite pe talentatul pictor.

Prea putine de impartasit:))

Astazi e o zi cu prea mult soare. Un soare care straluceste prea violent pe un cer prea senin. Mi se pare ca este prea cald. Ideea acestei postari este prea stupida.

Sper ca nu sunteti prea suparati ca am repetat cam de prea multe ori cuvantul "prea".

Ok. Gata cu gluma:))

Bun. Zi obsesiv de calda. Ce poate face o persoana alergica la genul asta de caldura( adica eu) sa nu se prajeasca putin?

Sa stea toata ziulica in casa este o optiune. Doar ca eu incep de acum sa am un fel de alergie si fata de calculator, constand in dureri de cap si de ochi si oboseala...Ma rog:D

Stiu ca e nociv sa stai mult la calculator si ca o asemenea alergie nu exista, dar suna bine in mintea mea:>

Ieri am facut prima pizza din viata vetilor mele, impreuna cu Purple, bineinteles.

Dialog(in magazin):-Noi ce mancam azi?

- Hai sa facem o pizza!

Bun... Zis si facut:))

Dar nu a fost prea simplu. Am stat mult gandindu-ne la amestecul pe care il vom pune ca blat, aluatul ne-a scos din sarite....Dar cuptorul a mers ca pe roate :>

A iesit delicioasa, mai buna ca la restaurant:)

Ei bine, acum voi manca o inghetata. Pa!

A mai cazut o stea...

Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe cel ce a fost Jean Constantin.

O stea, unul dintre cei mai iubiti romani, un artist de prima clasa...

A apus la varsta de 81 de ani, fara semnalmente, fara cunostinta de cauza.

A murit unul dintre "monstrii sacri" ai cinematografiei.

Sa speram ca o astfel de valoare va fi in inimile tuturor vesnic, neabandonat de timp. Merita locul in primul rand la filmul celorlalte vieti:)

Pentru 15 mai

Ieri, 15 mai, a avut loc Campania "Un zambet pentru tine", organizate in toate colturile tarii:)

Am avut norocul sa se tina si in orasul meu.

Bineinteles, primul zambet impartit e putin mai ciudat si pentru cel care il ofera, nu numai pentru cel care il primeste. Dar imediat se sparge gheata si soarele rasare pe pamant, sub forma unui zambet simplu si fericit, care nu cere nimic.

S-au impartit 644 de zambete in oras:D

Impresia:Cele mai frumoase momente ale zilei de sambata petrecute la aceasta campanie, in jurul unui numar mare de oameni diferiti, uniti toti printr-un zambet:)

Farmacie?:))

Nu! Opriti-va dintr-o dezvolatre continua si accentuata care nu ne prea ajuta, oricum. Chiar daca nu am face mare lucru fara voi, iar spitalele nu cred ca ar face vreo sectie speciala pentru impartirea medicamentelor, deveninti prea multe!
Daca nu ati inteles ideea, e vorba despe farmacii. Mie imi plac farmaciile. Miros bine, a lamaie de obicei si sunt foarte colorate. Dar au uneori probleme. Crapi de rabdare cand stai acolo, mai ales daca sunt niste indivizi inaintea ta, iar farmacistelor le ia cam mult.
Bietii pensionari... Vin cu prescriptiile si cozile sunt maaaari. Si ei au nevoie de mult ajutor si rabdare, dar intr-un mod rapid. Daca saracul om face un infarct pe strada, trebuie sa il manevrezi cu grija, dar sa actionezi repede, ca se duce mai devreme in lumea celor drepti:D
Deci, de unde asa de multe farmacii? Adica, sa schimbe personalul daca nu e prea eficient si sa nu se mai faca atatea, daca oricum nu sunt prea de ajutor:D
Bun, parerea negativista:D

Dar trebuie sa existe si o parere optimista, puternic alimentata de faptul ca toata lumea(inclusiv persoana care m-a inspirat sa scriu postarea), poate sa se imbolnaveasca oricand, oriune, de la orice, de la oricine...etc.
Si asta e o problema destul de grava, mai ales la bolile din ziua de azi8-.
Probabil toata lumea, intr-un viitor apropiat, va prezenta risc de infarct la batranete sau chiar la o varsta nu prea inaintata. Asa ca, slava Domnului de farmacii!
Farmaciile sunt mai frumoase decat marea majoritate a magazinelor. Acolo ai mereu ceva concret si daca exista indoieli in legatura cu medicamentatia, iti poti face alta, fara sa ti se puna intrebari, iar daca ti se pun, ti se pun pentru a te ajuta.
Farmaciile sunt verzi, cu multe afise atractive, si cu potirul cu sarpele lui Esculap mare si...verde! Deci nu e greu sa o observi.

La un moment dat ma gandeam cum ar fi daca cineva ar da foc la o farmacie( nu am de gand!). La cate mediacmente sunt acolo, cu multe si diverse substante chimice care prin anumite reactii produc explozii, m-as astepta la niste explozii colorate printre flacari:D
Dar ar scoate mult fum, care ar subtia si mai mult stratul de ozon, si asa vai de capul lui, care ne mai protejeaza cat de cat de o parjoleala iminenta.:)


The end!

The evil books

Voi scrie si ceva legat de literatura, mai exact despre un autor. Si pentru a va da seama ca nu e vorba numai despre parerea mea, am rugat-o pe Purple sa ne ofere o scurta descriere a lui John Saul si a felului sau de a scrie.
"John Saul.Ati auzit de el?Probabil ca nu.Dar va informez eu acum cine este :este un scriitor.Scrie carti horror(si cica scrie din picioare).Si ce carti scrie...Seamana intre ele.Ii recunosti stilul daca ai citit macar o carte.Repeta obsesiv cuvinte(cred ca le repeta ca sa creeze panica,da nu intru in detalii,va las sa descoperiti singuri universul cartilor horror marca John Saul).Subiectele pe care le abordeaza sunt variate,dar in general implica copii.Descrie intr-un mod ciudat senzatii si sentimente.Mai ales frica.Nu stiu cat de curiosi v-am facut.Daca sunteti fani ai genului horror.....nu vi-l recomand.=))"
Deci o parere foarte buna, mai ales ca Purple era atasata de cartile de groaza si John Saul are foarte multe volume scrise. Prima lui carte a fost "Chinuieste-i pe copii", care am inteles ca e foarte groaznica, oribila, atroce, scarboasa, un horror original.
Deci, daca va intereseaza, mergeti la biblioteca. Voi face o lista cu cateva carti, dintre care am citit si eu cateva si care captiveaza pana la sfarsit, acesta fiind deoseori complicat, de neinteles si desprins practic dintr-un S.F.
"Umbra"
"Casa de la rascruce"
"Chinuieste-i pe copii"
"Cosmarul"
"Clubul Manhattan"
"Creatura"
"Mana dreapta a diavolului"
Nu e un top, deci alegeti ce vreti.
Mai adaug si eu ceva referitor la modul sau de scriere. In carti exista mereu un inceput, care se va explica pe parcurs, mereu murind cineva in el.
Intrebare de final si raspuns:
"-De ce nu recomanzi cartile?"
"-Sa nu mai citeasca si altii scarboseniile.[...](thinking)Cine vrea sa citeasca, sa citeasca."
Enjoy!

C`est un peau simple

Daca ai spune la un moment dat:" Vreau sa uit tot" sau "Nu conteaza ce am spus. Nu mai exista", crezi ca nu ti-ar sari cineva in cap ca "NU! Nu trebuie sa uiti! Traiesti prin amintiri" sau ceva de genul, ai asculta?:))

Probabil nu, si probabil vei uita ce ai spus maine sau saptamana viitoare.

Toti avem momentele noastre, mai bune sau mai putin bune. Dar momentele bune se ciocnesc de cele rele si plangi, si tipi, si esti trist. Iar apoi redevin bune sau mai bune si iar dai intr-o suparare. Dar e perfect normal, nu?

Fericire da si ia, dar la fel si supararea. Echivalente astea doua, probabil.

Ceea ce vreau sa spun in niste simple cuvinte pe care, daca nu ati observat inca(da, sigur), le incurc pana la moarte(de unde vine o alta teorie, dar scriu mai incolo.), este aceea ca daca exista fericire trebuie sa existe si nefericire. Dar oare cati folosesc expresia "daca exista nefericire,trebuie sa existe fericire?". Probabil toti au ceva asemanator prin cap, dar nimeni nu va spune cred ca vreodata in necunostinta de cauza ca "daca exista nefericire, trebuie sa existe si fericire". Imposibil! Absolut si permanet neatinsa! E o fraza folosita, dar niciodata nu va fi spusa inainte de inversul ei.

Acum magica mea teorie despre cuvinte rasucite pana mor.

Nu prea au cum sa moara daca sunt rasucite. Dar daca scrii o foaie si apoi o arunci si arde sau se dezintegreaza sau se sterge pasta, cerneala, creionul(colorat sau negru), cuvintele scrise pe ea nu mor?

Intrebarea zilei!

Daca aveti idei asemanatoare, dati-le viata. Oricum, nu traiesc o vesnicie.

Alta intrebare a zilei: In rai te lasa sa gandesti la fel de profund sau macar sa gandesti, sau pur si simplu TREBUIE sa fii fericit?:-?

Complicata treaba:)

O sa vezi!

Da, exact. Vei vedea. Nu tu, cititorule, altul mai nenorocit daca e in prezenta mea.
Ce tot "bolborosesc" aici? Am decis sa-mi canalizez stresul de astazi, sa ma infurii putin. De ce?
Nu am un raspuns, dar asa simt nevoia. Sa fiu rea, sa atac, sa fiu neinduratoare.
Daca imi voi da seama ce e cu aceasta stare, scriu, daca nu, c`est la vie.
In primul rand:
A observat cineva ca atunci cand dai un test, la care probabil nimeni nu a facut mare lucru pentru ca era asa de incurcat si amestecat si zapacit ca era greu si sa faci legatura intre doua fraze, profesorul nu are nici o problema cu asta?
Putin exagerat, dar testele astea de scot din minti. Deci, dai testul, iei nota proasta si stii cam ce nota vei lua. Profesorul, foarte relaxat, iti spune ca nu o va trece.("Multumesc doamne!" spui in gand)
Apoi incepe sa corecteze testul. Si surpriza! Era usor.:
Mda... Trebuie sa fim veseli ca nu ne-a trecut notele in catalog, dar cand incepe sa te intrebe"Ce? Nu am facut in clasa?" perfect sincer si adevarat, te simti ca un idiot. Neatentia asta....
Testele parca au o latura ascunsa. Poate ca profii nu isi dau seama, dar te preseaza tare cand incep sa iti spuna ca era materie facuta, intreaba care sunt neclaritatile...
In al doilea rand:
Nu va vine sa luati la bataie persoana care te intreaba, in timp ce te uiti la un film, :"Despre ce e vorba?". Poate e putin aiurea, dar eu asa simt.
Daca tot vezi ca omul se uita acolo ca un obsedat(nu cred ca ma uit asa, dar nu mai fac contact cu realitatea cand vad un film bun), uita-te si tu daca esti asa de interesat. Dar daca iti vine asa intrebarea, din florile campului, taci din gura. Tu iti consumi energie din muschii faciali si pe cel de la film il faci sa intre in criza de nervi.
Deci, liniste. Asta e si regula cand urmaresti ceva, un flm, o piesa, un spectacol.
In al treilea rand:
Prima fraza stiu ca nu are sens. Dar suna bine:)
Poate ca nu e vorba sa iti canalizezi stresul.
Nu pot fi suparata decat vreo 10 minute:))
Deci ceea ce am scris nu e asa de violent pe cat ar putrea fi.:D

Mingea asta...

Ne-am trezit deodata cu un obiect galben, zburator deasupra capetelor noastre. Nici nu stim cand s-a pornit totul. Am observat un grup stand la adapost si razand, iar alti indivizi stand la locul lor, ferindu-si capetele.

Cineva a primit o minge in cap.

Mingea era sa sparga mica vaza cu viorele, singura care a stat vreodata pe catedra.

Mingea a daramat de cateva ori o plansa destul de mare, as putea adauga, de pe perete.

Mingea a trecut din mana in mana.

Mingea a lovit neintentionat persoane.

Mingea m-a bagat in toti sperietii.

Mingea a ajuns la un moment dat la mine.

Mingea mi-a fost luata din mana.

Colega de banca nu avea nici o problema.

Tot ea m-a salvat(multumesc frumos) de minge(era sa imi vina in cap cu o forta impresionanta)

Si a ajuns in capul altcuiva. (L. si-a cerut scuze.Bravo!)

Mingea era sa sparga tabla.

Mingea s-a lovit de banci si de pereti.

Mingea s-a murdarit, cred.

Toata lumea a ras.

Eu eram in continuare ingrozita.

L. era gata sa sparga geamul.

S-a oprit.

Au mai pasat restul putin mingea.

A venit proful de geografie.

Ne-am calmat.

Logica? Mi-e frica de mingi si nu e amuzant cand cineva este lovit, mai ales cand nu joaca.(I., cred ca a durut.:Sa te faci bine!)

Si mingea aia nu seamana deloc cu mingea clasei noastre, putin murdara, galbena si uzata de atat fotbal.(care nu-mi place)

:D

Gluma pentru mine

Nicioada nu mi-am dat seama ca a tine la cineva cu adevarat apare in niste situatii pe care nu le asteptai, pe care nu le-ai fi gandit nici intr-o mie de ani sau care ti s-au parut stupide. E ca un lucru nou, de care nu erai constient.

Mda...Nu imi vine sa cred nici acum. Mi se para ca o gluma la care am ras pe moment, dar care imi ramane in memorie si ma plictiseste.

Asta este.

Macar am observat.:)

8 Martie fericit, fetelor!>:D<

Martie

The land of a lost soul

Cu aripi de ceara ti-ai infasurat lumina. Nici argintiul Lunii, nici auriul Soarelui nu iti mangaie pletele negre cum ar trebui. Nu ti se pare ca ar fi demni de asemenea gest. Esti plin de carisma, ca un poet, ca un actor, ca un model al perfectiunii.

Niciodata nu ai crezut ca se poate sfarsi printr-un inceput. Dar iata-te urcat pe scena vietii, prins in roata sentimentului final-linistea.

Dar linistea ta e mai presus decat a altora. Si de ce? De ce ai curajul sa faci asemenea observatie? Nu au suferit altii, nu s-au chinuit, nu s-au sacrificat mai mult ca tine?

A....Ai dreptate. Ei nu au inteles. Nu au stiut. Dar tu da. Asta te-a facut mai valoros, mai puternic, dar te-a distrus mai tare prin forta cunoasterii absolute. Si acum stii tot, poti explica plin de curaj orice mister, fara a gresi, fara a fi intrerupt.

Bietul de tine...Umilit cu nerusinare, rupt in mii de bucati in fiecare din cele doua lumi-Realitatea si Gandul.

Da...Acum imi strigi ca nu am dreptate. Da...Ai ajuns perfect in intelepciunea absoluta, dar mai conteaza? Ai pierdut tot ce te-a tinut legat de pamantul mort care isi cerseste radacinile inapoi oamenilor nesatuli. Ai pierdut o legatura fina care te tinea. Te tinea, nefericitule, sa nu pleci in zbor unde ai ajuns acum.

Ai platit tot. Stiind tot, nu mai poti gandi solutii, teorii, nu mai poti fi infrant in idei sau castigator in luptele cu marii intelectuali.

Ai o comoara ca un blestem. Ii stii toate tainele, nu poti descoperi, nu mai gasesti expansiunea Universului.

Te-ai limitat. Tu! Cu aripi cat cerul! Cu o imparatie in mintea-ti mai mare decat propriul infinit al existentei poate cuprinde!

Acum plangi...

Stii ca nu mai poti face nimic.

Infrunti raceala in sfarsit. Infrunti moartea, pe care nici chiar tu nu o intelegi in momentul cand ti se asterne pe ochi.

Aripile tale protectoare ti se frang. Cunoasterea ta se pierde ca o pana in vastitatea marii, inecata si micsorata, consumata de abis.

Dar macar ai linistea...

Dormi.

Moment filozofic

De ce nu suntem nicioadat multumiti cu noi insine? Poate pentru ca dorim mai mult de la viata decat ne ofera.

Pentru a ajunge in varf trebuie sa stii sa lupti, sa inlaturi obstacole, sa calci in picioare si sa ramai imbatabil si rece. Si cu ce pret? Cand ajungi unde ti-ai dorit, pierzi farmecul luptei, pierzi acele scantei care se produc cand ai o reusita(spre acel plan maret), care se sting, inexistente intr-o inima cucerita de acea maretie.

Unde mai este spectacolul, unde mai este aventura? Acum, nimanui nu ii prea pasa ce se va intampla. Urmariti de sintagma "traiesc prezentul, pentru ca maine ar putea fi sfarsitul", ne luptam oricum pentru supravietuire in civilizatie . Daca oricum nu faci nimic in prezent, cum traiesti acel moment? Traiesti sentimente puternice? Faci o schimbare?

De obicei omul sta si lasa viata sa treaca pe langa, ca si cum ai scapa o scrisoare intr-un parau si o pierzi pentru totdeauna. Asa ar fi un moment. (nu ca eu fac multe in prezent:-??)

Si acea scrisoare? Ei bine, din parau ajunge in rau, din rau in fluviu, din fluviu in mare si din mare in ocean, ajungand din nou sa traiasca in viata altcuiva, care il poate lasa sa scape. Dar e posibil ca acel moment sa fi fost pretios, sa fie pretios sau va sa fie pretios candva si pentru cineva.

Poate scriu textul mai mult pentru mine, sa il citesc de fiecare data cand nu am ce face si sa incerc apoi sa fac ceva.

Deasemenea, scriu si pentru cei care se plictisesc si au nevoie sa isi consume "momentele".

Deci, ce incerc sa demosnstrez? Ca toate ideile si teoriile sunt intr-o continua schimbare, metamorfozate de timp, pierdute sau regasite in eternitate.

:)

O! E primavara! (nu e cea mai buna exprimara in scris a sentimentului de revenire a primaverii)

Deja s-a incalzit! Ma rog, in partea asta a Moldovei e cam innorat, dar ce conteaza?:))

Ce vreau eu de la anotimpul renasterii?

Un oras mai curat. Aerul pare tot timpul poluat si nu numai de emisiile de carbon ale masinilor. Peste tot auzi aceeasi muzica"hot" tampita care nu are nici un sens, auzi bine-cunoscutele injuraturi, fara de care nu se poate trai(asa se pare) si motoarele masinilor, care sunt cu sutele pe timp de zi.

Am un oras mic. Pentru ce va trebuie, domnilor, masina pentru a va deplasata 500 de metri? De la un colt al orasului pana in celalalt nu ai cum sa faci mai mult de vreo 2-3 ore(pentru aia, mda, merge). Si cei care stau in centru?:|

Aia ce scuza mai au? Majoritatea masinilor care se deplaseaza sunt in centru, care e "epicentrul" miscarii.

Poluare...

Oare mai ajung timpul cand vom avea din nou planeta verde si curata? Doamne-ajuta! Daca nu, vin si bantui>:).

Dar sa las gandurile astea deoparte.

E primavara. Deci, primavara fericita!:)

Colectionarul de suflete(II)

-Nu?

-Nu.

Am spus acel "nu" cat de hotarat am putut. Dar nu cred ca a iesit mare lucru din hotararea mea. Doar o voce pitigaiata, neimpresionanta. Dar sper ca nu a observat. Oricum nu observat mare lucru in general. Asa ca o intrebare ca raspuns altei intrebari a fost solutia. Iar raspunsul meu monosilabic si-a facut datoria: a incheiat subiectul.

Nu stiu de ce m-au trimis pe mine. Poate pentru ca sunt ultima achizitie. Si se bucura foarte mult cand ma vad intr-un impas sau rad foarte mult(nu pot gasi o explicatie a felului lor de a fi veseli) atunci cand ma blochez si nu spun altceva decat un "nu" pricajit.

-Ai fi putut dezvolta.

-Da.

Alt raspuns monosilabic. Nu-mi vine sa cred ca am atatea fraze pe care i le-as arunca in fata, atatea cuvinte intiparite bine in peretii mintii mele. In capul meu totul poate fi dezvoltat si vesnic dezbatut. Pot crea dialoguri limitate doar de nevoie de a dormi si de faptul ca le uit, dar se pastreaza undeva, pe acolo, in substanta cenusie.

Cred ca sunt una din acele persoane care nu pot spune ceea ce gandesc. Pur si simplu nu pot!

Dar e mai bine. Oricum nu am cu cine discuta.

Lipsa mea de interes nu prea scapa neobservata...

-Vad ca esti departe. Ce te preocupa?

Ce sa ii spun? Sa il ignor pur si simplu? Nu isi da seama ca nu am chef de vorba?

-Haide. Abia ne-am cunoscut. Nu e posibil sa stii vreo ceva despre mine.

"Aici te inseli", i-am replicat in gand. Stiam ca era un om in asteptarea autobuzului. Al altui autobuz decat al meu. De ce am replicat asa ceva? Ce stiam despre el? Ce vroiam, la urma urmei?

Ei bine, chiar nu as putea spune asta cu voce tare. Asa simplu si putin.... E o fraza care nu isi are locul.

-Imi pare rau. Dar nu simt nevoia sa discut cu un necunoscut.

Ce tot spun!? Ba simteam nevoia! Sunt unele persoane pe care le intalnesti si simti un val de incredere din partea lor. Iar el era una dintre ele.

-E in regula. Dar daca necunoscutul simte nevoia sa discute cu tine? ma intreba, afisand un zambet atat de simplu, ca si cum ar fi auzit o melodie placuta.

-Sunt si eu un necunoscut.

-Pentru mine nu.

M-am intors spre el, chiar surprinsa.

-Esti o necunoscuta. imi explica pufnind in ras.

Nici eu nu m-am putut abtine. Cred ca am ras cateva minute. E uimitor cum niste lucruri atat de simple, observate de cei de langa tine, te pot inalta atat de mult.

Au fost "minutele fericite". Asa le-am numit.

-Deci, ramanem necunoscuti?

-Nu stiu...

Chiar nu stiam. Nu puteam risca sa fie inca cineva nevinovat in viata pe care o duceam. Dar era un prieten. Observasem asta. Observasem si dorinta lui ciudata de a ajuta.

-De ce eu?... am murmurat, mai mult pentru mine.

-Nu stiu. Pentru simplul fapt ca esti tu.

Am ramas privind in jos. Nu intelegeam. Ma cunostea?

-Nu te cunosc. Dar veau sa te ajut.

Da...Asta vroiam eu. Ajutor. Pe cineva care sa ma sustina.

Si chiar cand eram gata sa cedez, in minte imi aparura chipurile lor contorsionate intr-un ras sinistru. Nu aveam cum sa scap. Iar el era ca o victima doar stiindu-mi numele.

Si am hotarat ca el sa raman el. Acesta ii va fi numele. Si il voi pretui alaturi de "minutele fericite".

Autobuzul sosi.

M-am urcat , spunandu-i "pa", dar in minte aveam un trist "adio".

Colectionarul de suflete (I)

Ei statau asezati comod, ea fumand o tigara scumpa.

El ii admira indiferenta, privind-o ca pe un copil care se credea matur. Ea l-ar fi urat cu toata puterea ei daca ar fi stiut acest gand. Pentru ea, nimeni nu-i era superior. Toti erau inferiori. Avea un comportament dur si calculat, si reusea chiar sa faca sa curga lacrimi, doar aruncand o privire sau rostind cateva simple cuvinte.

Pe toti ii speria, insa ii si fascina.

Doar el era diferit. El nu o privea ca pe o fiinta, ca pe o entitate cruda cu intentii ascunse. Pentru el era doar o alta persoana pe care o intalnea si pe care avea sansa de a o cerceta.

Se gandi sa deschida un subiect interesant printr-o remarca "intamplatoare":

-M-as putea uita la tine pentru o perioada indelungata.

Ea tresari. Uitase de prezenta de langa ea. Stinse tigara in scrumiera si ii replica:

-Ciudat. Marea majoritate a barbatilor imi spun ca m-ar putea privi o eternitate.

Ii observase provocarea din glas si nu accepta ca aceasta copila sa reuseasca sa il puna cu botul pe labe.

-Pentru ca ei au o gandire limitata. Nu inteleg ce spun.

-Vrei sa insinuezi ca cei care se gandesc la infinit au o minte limitata?ii spuse ironic, cu glasul putin ridicat si amuzat.

-Nu, nu. Cei care se gandesc la infinit sunt superiori. Cei care se folosesc de infinit sunt mediocri. Vrei sa iti explic?

-Te rog.

-Cei care iti spun sau le spun altor tinere fraza "te-as putea privi o eternitate" sunt niste adolescenti prinsi in lanturi de o dragoste naiva, care nu poate dura o eternitate. Sunt surprinsi de fals, iar cand adevarul li se dezvaluie, crede-ma ca nu mai sunt atat de draguti.

Ea il privea perplexa. "Cum indrazneste?", se gandi, de-a dreptul infuriata.

-Chiar barbati in toata firea mi-au marturist gandul acesta. De asemenea, au mai fost si alte fraze tandre si referitoare la eternitate din partea lor.

-Aaa! exclama el fara a fi surprins. Draga mea copila, aceia sunt barbati care nu au avut parte de acea dragoste naiva din adolescenta. Ei nu isi dau seama ce promisiune fac, nu isi dau seama cum arunca in vant cuvinte ce ar trebui oferite dragei lor, si nu unei necunoscute.

-Mi se pare ca vreti sa fiti crud. remarca ea, afectata.

-Nu, draga mea copila. Nu as putea fi crud. Adevarul este cel care te supara. Dar vei creste! Nu...Nu trebuie sa te ingrijorezi.

El se ridica usor de pe scaunul acoperit cu catifea rosie si se indrepta spre usa. Ea ramase privind tinta un punct inexistent, in trupul ei zvelt adunandu-se atatea senzatiii ca ii era frica ca daca se misca, izbucneau toate deodata.

In pragul usii el se opri, se intoarse spre acea tanara si ii spuse un adevar prea profun de inteles pentru mintea ei afectata:

-Esti doar o copila.

Apoi pleca, inchizand o data cu acea usa inca un suflet.

Oau, vineri! Parca e cea mai buna zi. Odihna e bine venita!!!

Cu toate ca nu prea o sa am (avem) timp de odihna...:|

Saptamana viitoare e "saptamana de foc". Si-au gasit inspectoriii sa faca vizite si brigada e gata de atac.

Nu ca ar fi asa de rau...Dar la toate orele? (wtf?)

Poate ca totusi nu, dar profesorii erau toti ceva de genul"invatati, ca vin si o sa va ascult si aia or sa va dea si un test"...Mmm...

Dar asta este. Oricum timpul trece mai repede in ultima vreme, asa ca sper sa trecem ca "gasca prin apa".

Dragii de inspectori... Isi vor petrece mult timp in corpul A, pentru ca le este "prea greu" sa se deplaseze pana in corpurile alaturate B si D (C e scos din functiune), care sunt "departe"(adica vizavi si dupa 4 alimentare). Dar daca au reumatism sau altceva, problema lor.

Doar sa nu ne omoare.

Acum partea buna din viata unui copil de clasa a8a ce invata in aceasta scoala...Cam toti profesorii sunt foarte buni si pot discuta calumea cu elevii. Aleluia!

Dincolo de orizont

Se gandeste tot timpul sa-mi tina morala. Si nu doar mie. Daca vede privirea unui necunoscut rasfrangandu-se asupra sa macar pentru o secunde, individul este condamnat. Va trai nestiind ce a facut, bantuit de vorbe grele aruncate in visele sale, care au fost candva fericite. Si va fi trist...

Tristetea ii sa putere. O face victorioasa si plina de sine. Se simte rea si asta o bucura nespus!

Eu m-am obisnuit. Am remarcat ca imi pot inchide mintea destul de usor, cuvintele ei fiind doar o umbra care trece peste timpanul meu. Dar nu as avea nevoie neaparat de astfel de aparari. Mie nu imi pasa.

Viata are un sens in adancul mintii mele, dar nu vrea sa mi se arate. si mi-am petrecut (si inca mai petrec) dimineti si seri lungi si reci de toamna incercand sa descopar acel sens. De inima nu am ce spune. M-am hotarat sa nu o ascult. Mintea mea e prea in inaltul cerului ca sa poate avea vreo legutura cu inima, care a ramas pe pamant. Dar de ce a ramas aici? Nu am un raspuns, dar presupun ca e atasata de lume, de natura din spatele casei.

O pala de vant, putin mai lina decat brizele mareice puternice, mai scutura din cand in cand normalitatea in care m-am cufundat.

Prefer sa nu ma mai strige in curand. Prefer sa observe pe cineva sau sa isi aminteasca de acel cineva. Imi pare rau de el, dar am si eu nevoie de putina libertate.

Mai ales acum, cand il revad aievea, calm si imbatabil, stand langa mine si privind, spunea el, "dincolo de orizont".

Far, far away...

It was a day...It was the only day. The only day when I finally figured out that something was wrong.

For me, it wasn`t a perfect life, but it was perfect for the ones I carred about, so I had to pretend. And I was happy, but not pleased. And because of that I`ve always felt a deep pain that was telling me, or it was screaming at me to stop the madness!

And that day, it was also the only day that was perfect. My true friend( who I used to hate) was talking about the ocean. He was so caught in his descriptions... And he was so far, far away... Far away from this defiled world. The earth, the sky, the mud, the waves, the life...everything was more beautiful and more unique in his eyes. You just had to stop and listen. You could have seen like him too.

I was watching a seagull flying with the waves, water drops falling on it`s wings. It was a good show.

He was talkin, and talking, listining at the same time the sounds of the rocks, of the wind and of the furious water.

I was at peace for a moment, and I was dreaming at a "blue sky".

And it just came to me!

I wanted more than all of that, I wanted a hand that will be there to catch me in my fallings.

Was I in love? Maybe that was wrong... and I don`t mean that it was wrong to be in love, but I finally knew what was missing, what was that voice saying...

I vanished from my actual life and landed in a new world...His world, I guess.

And I don`t think I was ready... But at that time, my mind was far, far away...

Adevaruri?

Ce esti?

...o fiinta?

Ce esti?

...o fiinta pe baza de carbon?

Ce esti?

...un om?

Ce esti?

...o persoana?

Ce esti?

...un copil?

Ce esti?

...un adolescent?

Ce esti?

...un adult?

Ce esti?

...un batran?

Ce esti?

...inca un copil?

Ce esti?

...o fata/un baiat?

Ce esti?

...cineva?

Ce esti?

...eu?

Despre ceva

Presupun ca postarile nu trebuie sa aiba prea mare legatura intre ele, dar m-am decis sa scriu si eu un roman...sau un fel de.:D

Asa ca as putea mentiona daca e un capitol sau bucati din acel "roman". Desigur, totul se va petrece in mintea mea. Dar realitatea poate inspira destul de bine. Asa ca imediat ce gasesc un inceput, il voi scrie. Intre timp, voi imparti informatii. De care vreau eu, bineinteles.

Bun plan!:))

Deasemenea, imi place fotografia...Dar asta nu inseamna ca sunt mare specialista in aparate sau in arta fotografica in sine, dar am spirit de observatie.

Nu prea ies din casa, urasc locurile aglomerate, nu-mi place sa fac cumparaturi sau sa imi petrec vremea cu persoane care nu imi plac.

Asa...

Ati aflat ceva despre mine. Sa nu folositi informatiile astea impotriva mea!:))

Vorbesc serios!

Sunt sarcastica si ironizez des oameni sau ii imit sau inventez scene comice.

Oricat de monstruoasa as parea, sunt o fire sensibila si am o minte anormala.

Si nu, nu sunt nebuna.:D

Va spun "Buna"

Ok. E foarte simpatica ideea cu blogurile, cu exprimarea ideilor si a parerilor, dar chiar citeste vreo careva? Ei bine, am mai avut un blog si...nimic.

Dar nu conteaza. Prefer sa scriu si asta o sa fac. Un hobby prea interesant si uneori complicat, care ajuta. Si nu numai pe autor.

Ei bine eu, cum am spus si in titlu, va spun "Buna". "Salut" nu-mi place si nici "Hello" sau "Hi". Prea englezesc si romana e frumoasa.

Nu pot scrie cand sunt privita si scriu de obicei pe muzica.

Mai folosesc "emoticoanele" pentru ca sunt fascinante:))

Punct. Imi mai gasesc inspiratie mai tarziu.

Pa si bucurati-ve de zahar!