Farmacie?:))

Nu! Opriti-va dintr-o dezvolatre continua si accentuata care nu ne prea ajuta, oricum. Chiar daca nu am face mare lucru fara voi, iar spitalele nu cred ca ar face vreo sectie speciala pentru impartirea medicamentelor, deveninti prea multe!
Daca nu ati inteles ideea, e vorba despe farmacii. Mie imi plac farmaciile. Miros bine, a lamaie de obicei si sunt foarte colorate. Dar au uneori probleme. Crapi de rabdare cand stai acolo, mai ales daca sunt niste indivizi inaintea ta, iar farmacistelor le ia cam mult.
Bietii pensionari... Vin cu prescriptiile si cozile sunt maaaari. Si ei au nevoie de mult ajutor si rabdare, dar intr-un mod rapid. Daca saracul om face un infarct pe strada, trebuie sa il manevrezi cu grija, dar sa actionezi repede, ca se duce mai devreme in lumea celor drepti:D
Deci, de unde asa de multe farmacii? Adica, sa schimbe personalul daca nu e prea eficient si sa nu se mai faca atatea, daca oricum nu sunt prea de ajutor:D
Bun, parerea negativista:D

Dar trebuie sa existe si o parere optimista, puternic alimentata de faptul ca toata lumea(inclusiv persoana care m-a inspirat sa scriu postarea), poate sa se imbolnaveasca oricand, oriune, de la orice, de la oricine...etc.
Si asta e o problema destul de grava, mai ales la bolile din ziua de azi8-.
Probabil toata lumea, intr-un viitor apropiat, va prezenta risc de infarct la batranete sau chiar la o varsta nu prea inaintata. Asa ca, slava Domnului de farmacii!
Farmaciile sunt mai frumoase decat marea majoritate a magazinelor. Acolo ai mereu ceva concret si daca exista indoieli in legatura cu medicamentatia, iti poti face alta, fara sa ti se puna intrebari, iar daca ti se pun, ti se pun pentru a te ajuta.
Farmaciile sunt verzi, cu multe afise atractive, si cu potirul cu sarpele lui Esculap mare si...verde! Deci nu e greu sa o observi.

La un moment dat ma gandeam cum ar fi daca cineva ar da foc la o farmacie( nu am de gand!). La cate mediacmente sunt acolo, cu multe si diverse substante chimice care prin anumite reactii produc explozii, m-as astepta la niste explozii colorate printre flacari:D
Dar ar scoate mult fum, care ar subtia si mai mult stratul de ozon, si asa vai de capul lui, care ne mai protejeaza cat de cat de o parjoleala iminenta.:)


The end!

The evil books

Voi scrie si ceva legat de literatura, mai exact despre un autor. Si pentru a va da seama ca nu e vorba numai despre parerea mea, am rugat-o pe Purple sa ne ofere o scurta descriere a lui John Saul si a felului sau de a scrie.
"John Saul.Ati auzit de el?Probabil ca nu.Dar va informez eu acum cine este :este un scriitor.Scrie carti horror(si cica scrie din picioare).Si ce carti scrie...Seamana intre ele.Ii recunosti stilul daca ai citit macar o carte.Repeta obsesiv cuvinte(cred ca le repeta ca sa creeze panica,da nu intru in detalii,va las sa descoperiti singuri universul cartilor horror marca John Saul).Subiectele pe care le abordeaza sunt variate,dar in general implica copii.Descrie intr-un mod ciudat senzatii si sentimente.Mai ales frica.Nu stiu cat de curiosi v-am facut.Daca sunteti fani ai genului horror.....nu vi-l recomand.=))"
Deci o parere foarte buna, mai ales ca Purple era atasata de cartile de groaza si John Saul are foarte multe volume scrise. Prima lui carte a fost "Chinuieste-i pe copii", care am inteles ca e foarte groaznica, oribila, atroce, scarboasa, un horror original.
Deci, daca va intereseaza, mergeti la biblioteca. Voi face o lista cu cateva carti, dintre care am citit si eu cateva si care captiveaza pana la sfarsit, acesta fiind deoseori complicat, de neinteles si desprins practic dintr-un S.F.
"Umbra"
"Casa de la rascruce"
"Chinuieste-i pe copii"
"Cosmarul"
"Clubul Manhattan"
"Creatura"
"Mana dreapta a diavolului"
Nu e un top, deci alegeti ce vreti.
Mai adaug si eu ceva referitor la modul sau de scriere. In carti exista mereu un inceput, care se va explica pe parcurs, mereu murind cineva in el.
Intrebare de final si raspuns:
"-De ce nu recomanzi cartile?"
"-Sa nu mai citeasca si altii scarboseniile.[...](thinking)Cine vrea sa citeasca, sa citeasca."
Enjoy!

C`est un peau simple

Daca ai spune la un moment dat:" Vreau sa uit tot" sau "Nu conteaza ce am spus. Nu mai exista", crezi ca nu ti-ar sari cineva in cap ca "NU! Nu trebuie sa uiti! Traiesti prin amintiri" sau ceva de genul, ai asculta?:))

Probabil nu, si probabil vei uita ce ai spus maine sau saptamana viitoare.

Toti avem momentele noastre, mai bune sau mai putin bune. Dar momentele bune se ciocnesc de cele rele si plangi, si tipi, si esti trist. Iar apoi redevin bune sau mai bune si iar dai intr-o suparare. Dar e perfect normal, nu?

Fericire da si ia, dar la fel si supararea. Echivalente astea doua, probabil.

Ceea ce vreau sa spun in niste simple cuvinte pe care, daca nu ati observat inca(da, sigur), le incurc pana la moarte(de unde vine o alta teorie, dar scriu mai incolo.), este aceea ca daca exista fericire trebuie sa existe si nefericire. Dar oare cati folosesc expresia "daca exista nefericire,trebuie sa existe fericire?". Probabil toti au ceva asemanator prin cap, dar nimeni nu va spune cred ca vreodata in necunostinta de cauza ca "daca exista nefericire, trebuie sa existe si fericire". Imposibil! Absolut si permanet neatinsa! E o fraza folosita, dar niciodata nu va fi spusa inainte de inversul ei.

Acum magica mea teorie despre cuvinte rasucite pana mor.

Nu prea au cum sa moara daca sunt rasucite. Dar daca scrii o foaie si apoi o arunci si arde sau se dezintegreaza sau se sterge pasta, cerneala, creionul(colorat sau negru), cuvintele scrise pe ea nu mor?

Intrebarea zilei!

Daca aveti idei asemanatoare, dati-le viata. Oricum, nu traiesc o vesnicie.

Alta intrebare a zilei: In rai te lasa sa gandesti la fel de profund sau macar sa gandesti, sau pur si simplu TREBUIE sa fii fericit?:-?

Complicata treaba:)