O sa vezi!

Da, exact. Vei vedea. Nu tu, cititorule, altul mai nenorocit daca e in prezenta mea.
Ce tot "bolborosesc" aici? Am decis sa-mi canalizez stresul de astazi, sa ma infurii putin. De ce?
Nu am un raspuns, dar asa simt nevoia. Sa fiu rea, sa atac, sa fiu neinduratoare.
Daca imi voi da seama ce e cu aceasta stare, scriu, daca nu, c`est la vie.
In primul rand:
A observat cineva ca atunci cand dai un test, la care probabil nimeni nu a facut mare lucru pentru ca era asa de incurcat si amestecat si zapacit ca era greu si sa faci legatura intre doua fraze, profesorul nu are nici o problema cu asta?
Putin exagerat, dar testele astea de scot din minti. Deci, dai testul, iei nota proasta si stii cam ce nota vei lua. Profesorul, foarte relaxat, iti spune ca nu o va trece.("Multumesc doamne!" spui in gand)
Apoi incepe sa corecteze testul. Si surpriza! Era usor.:
Mda... Trebuie sa fim veseli ca nu ne-a trecut notele in catalog, dar cand incepe sa te intrebe"Ce? Nu am facut in clasa?" perfect sincer si adevarat, te simti ca un idiot. Neatentia asta....
Testele parca au o latura ascunsa. Poate ca profii nu isi dau seama, dar te preseaza tare cand incep sa iti spuna ca era materie facuta, intreaba care sunt neclaritatile...
In al doilea rand:
Nu va vine sa luati la bataie persoana care te intreaba, in timp ce te uiti la un film, :"Despre ce e vorba?". Poate e putin aiurea, dar eu asa simt.
Daca tot vezi ca omul se uita acolo ca un obsedat(nu cred ca ma uit asa, dar nu mai fac contact cu realitatea cand vad un film bun), uita-te si tu daca esti asa de interesat. Dar daca iti vine asa intrebarea, din florile campului, taci din gura. Tu iti consumi energie din muschii faciali si pe cel de la film il faci sa intre in criza de nervi.
Deci, liniste. Asta e si regula cand urmaresti ceva, un flm, o piesa, un spectacol.
In al treilea rand:
Prima fraza stiu ca nu are sens. Dar suna bine:)
Poate ca nu e vorba sa iti canalizezi stresul.
Nu pot fi suparata decat vreo 10 minute:))
Deci ceea ce am scris nu e asa de violent pe cat ar putrea fi.:D

Mingea asta...

Ne-am trezit deodata cu un obiect galben, zburator deasupra capetelor noastre. Nici nu stim cand s-a pornit totul. Am observat un grup stand la adapost si razand, iar alti indivizi stand la locul lor, ferindu-si capetele.

Cineva a primit o minge in cap.

Mingea era sa sparga mica vaza cu viorele, singura care a stat vreodata pe catedra.

Mingea a daramat de cateva ori o plansa destul de mare, as putea adauga, de pe perete.

Mingea a trecut din mana in mana.

Mingea a lovit neintentionat persoane.

Mingea m-a bagat in toti sperietii.

Mingea a ajuns la un moment dat la mine.

Mingea mi-a fost luata din mana.

Colega de banca nu avea nici o problema.

Tot ea m-a salvat(multumesc frumos) de minge(era sa imi vina in cap cu o forta impresionanta)

Si a ajuns in capul altcuiva. (L. si-a cerut scuze.Bravo!)

Mingea era sa sparga tabla.

Mingea s-a lovit de banci si de pereti.

Mingea s-a murdarit, cred.

Toata lumea a ras.

Eu eram in continuare ingrozita.

L. era gata sa sparga geamul.

S-a oprit.

Au mai pasat restul putin mingea.

A venit proful de geografie.

Ne-am calmat.

Logica? Mi-e frica de mingi si nu e amuzant cand cineva este lovit, mai ales cand nu joaca.(I., cred ca a durut.:Sa te faci bine!)

Si mingea aia nu seamana deloc cu mingea clasei noastre, putin murdara, galbena si uzata de atat fotbal.(care nu-mi place)

:D

Gluma pentru mine

Nicioada nu mi-am dat seama ca a tine la cineva cu adevarat apare in niste situatii pe care nu le asteptai, pe care nu le-ai fi gandit nici intr-o mie de ani sau care ti s-au parut stupide. E ca un lucru nou, de care nu erai constient.

Mda...Nu imi vine sa cred nici acum. Mi se para ca o gluma la care am ras pe moment, dar care imi ramane in memorie si ma plictiseste.

Asta este.

Macar am observat.:)

8 Martie fericit, fetelor!>:D<

Martie

The land of a lost soul

Cu aripi de ceara ti-ai infasurat lumina. Nici argintiul Lunii, nici auriul Soarelui nu iti mangaie pletele negre cum ar trebui. Nu ti se pare ca ar fi demni de asemenea gest. Esti plin de carisma, ca un poet, ca un actor, ca un model al perfectiunii.

Niciodata nu ai crezut ca se poate sfarsi printr-un inceput. Dar iata-te urcat pe scena vietii, prins in roata sentimentului final-linistea.

Dar linistea ta e mai presus decat a altora. Si de ce? De ce ai curajul sa faci asemenea observatie? Nu au suferit altii, nu s-au chinuit, nu s-au sacrificat mai mult ca tine?

A....Ai dreptate. Ei nu au inteles. Nu au stiut. Dar tu da. Asta te-a facut mai valoros, mai puternic, dar te-a distrus mai tare prin forta cunoasterii absolute. Si acum stii tot, poti explica plin de curaj orice mister, fara a gresi, fara a fi intrerupt.

Bietul de tine...Umilit cu nerusinare, rupt in mii de bucati in fiecare din cele doua lumi-Realitatea si Gandul.

Da...Acum imi strigi ca nu am dreptate. Da...Ai ajuns perfect in intelepciunea absoluta, dar mai conteaza? Ai pierdut tot ce te-a tinut legat de pamantul mort care isi cerseste radacinile inapoi oamenilor nesatuli. Ai pierdut o legatura fina care te tinea. Te tinea, nefericitule, sa nu pleci in zbor unde ai ajuns acum.

Ai platit tot. Stiind tot, nu mai poti gandi solutii, teorii, nu mai poti fi infrant in idei sau castigator in luptele cu marii intelectuali.

Ai o comoara ca un blestem. Ii stii toate tainele, nu poti descoperi, nu mai gasesti expansiunea Universului.

Te-ai limitat. Tu! Cu aripi cat cerul! Cu o imparatie in mintea-ti mai mare decat propriul infinit al existentei poate cuprinde!

Acum plangi...

Stii ca nu mai poti face nimic.

Infrunti raceala in sfarsit. Infrunti moartea, pe care nici chiar tu nu o intelegi in momentul cand ti se asterne pe ochi.

Aripile tale protectoare ti se frang. Cunoasterea ta se pierde ca o pana in vastitatea marii, inecata si micsorata, consumata de abis.

Dar macar ai linistea...

Dormi.

Moment filozofic

De ce nu suntem nicioadat multumiti cu noi insine? Poate pentru ca dorim mai mult de la viata decat ne ofera.

Pentru a ajunge in varf trebuie sa stii sa lupti, sa inlaturi obstacole, sa calci in picioare si sa ramai imbatabil si rece. Si cu ce pret? Cand ajungi unde ti-ai dorit, pierzi farmecul luptei, pierzi acele scantei care se produc cand ai o reusita(spre acel plan maret), care se sting, inexistente intr-o inima cucerita de acea maretie.

Unde mai este spectacolul, unde mai este aventura? Acum, nimanui nu ii prea pasa ce se va intampla. Urmariti de sintagma "traiesc prezentul, pentru ca maine ar putea fi sfarsitul", ne luptam oricum pentru supravietuire in civilizatie . Daca oricum nu faci nimic in prezent, cum traiesti acel moment? Traiesti sentimente puternice? Faci o schimbare?

De obicei omul sta si lasa viata sa treaca pe langa, ca si cum ai scapa o scrisoare intr-un parau si o pierzi pentru totdeauna. Asa ar fi un moment. (nu ca eu fac multe in prezent:-??)

Si acea scrisoare? Ei bine, din parau ajunge in rau, din rau in fluviu, din fluviu in mare si din mare in ocean, ajungand din nou sa traiasca in viata altcuiva, care il poate lasa sa scape. Dar e posibil ca acel moment sa fi fost pretios, sa fie pretios sau va sa fie pretios candva si pentru cineva.

Poate scriu textul mai mult pentru mine, sa il citesc de fiecare data cand nu am ce face si sa incerc apoi sa fac ceva.

Deasemenea, scriu si pentru cei care se plictisesc si au nevoie sa isi consume "momentele".

Deci, ce incerc sa demosnstrez? Ca toate ideile si teoriile sunt intr-o continua schimbare, metamorfozate de timp, pierdute sau regasite in eternitate.

:)

O! E primavara! (nu e cea mai buna exprimara in scris a sentimentului de revenire a primaverii)

Deja s-a incalzit! Ma rog, in partea asta a Moldovei e cam innorat, dar ce conteaza?:))

Ce vreau eu de la anotimpul renasterii?

Un oras mai curat. Aerul pare tot timpul poluat si nu numai de emisiile de carbon ale masinilor. Peste tot auzi aceeasi muzica"hot" tampita care nu are nici un sens, auzi bine-cunoscutele injuraturi, fara de care nu se poate trai(asa se pare) si motoarele masinilor, care sunt cu sutele pe timp de zi.

Am un oras mic. Pentru ce va trebuie, domnilor, masina pentru a va deplasata 500 de metri? De la un colt al orasului pana in celalalt nu ai cum sa faci mai mult de vreo 2-3 ore(pentru aia, mda, merge). Si cei care stau in centru?:|

Aia ce scuza mai au? Majoritatea masinilor care se deplaseaza sunt in centru, care e "epicentrul" miscarii.

Poluare...

Oare mai ajung timpul cand vom avea din nou planeta verde si curata? Doamne-ajuta! Daca nu, vin si bantui>:).

Dar sa las gandurile astea deoparte.

E primavara. Deci, primavara fericita!:)