Eu stiu sigur ca asa fac. E pur si simplu magie.
M-au fermecat dintotdeauna frunzele de toamna. Mai ales in vant, cand mi s-ar fi prinds vreo una in plete.
Atunci as fi primit un mesaj de la copac, daca frunza ar mai fi fost verde. Daca ar fi fost galbuie, ar fi fost sigur un mesaj de la soare.
Dar daca ar fi fost roscata, ar insemna ca o inima indragostita si-a soptit dorul si ar fi ajuns si la mine.
Si daca ar fi fost maron, ei bine, sunt sigura ca ar fi purtat versuri ale padurii.
Dar cine se mai opreste in loc, ca stancile, si isi lasa sufletul cu frunzele in vant, sa se plimbe ca timpul?
